S-a destrămat o umbră de incertitudine,
S-a prăvălit în abis,
Fără să zbiere.
S-a ivit o fantasmă în boxa acuzării
Şi ei vor s-o condamne,
Ei ce se hrănesc cu umilinţa altora!
Am văzut mulţi oameni
Care se ospătau cu ignoranţă,
Dar nu le-am stricat ospăţul
Fiindcă m-ar fi distrus!
Am rătăcit în ţinutul liniştii
Şi mi-a rămas spiritul tăcut;
Nu mai am răspuns pentru chemarea vidului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu