***

Am prins un colţ de cer
În menghina cunoaşterii
Şi am strâns până la extenuare.
N-am exersat niciodată
Culoarea lui albastră
Nici măcar când i-am zdrobit unda
În incleştarea nervoasă.
Mi-a licărit ciudat în suflet
Zdrobirea lui înspre zenit
Când i-am plesnit trupul, în sus
Spre picioarele sfinţilor;
L-am peticit cu nori, ici şi colo
Doar aşa ....., ca să plouă.