"Declaraţie de dragoste "

"Alunecând pe latura inconoscibilului aprioric, din mănunchiul de sentimente, tendinţe şi idei, care reprezintă fulgurant entitatea Ego ului enigmatic, am căutat cu sadism lilial acel ins temerar şi reverbativ, cum caută culegătorul de alteraţii acel veduin al deşertului care –şi cade în propria-i gestaţie, într-o finalitate lichidă.”

Zilele Bucurestiului: Panem et Circum

"Orice zi este o mica viata - orice desteptare si sculare o mica nastere, orice dimineata o mica tinerete, orice culcare si adormire o mica moarte... Viata unui om este o permanenta lupta pentru existenta cu certitudinea ca va fi invins. (Arthur Schopenhauer)"

Desprins

Desprins de acest oraş agitat

E spiritul vieţii!

Departe de acest ţinut

E obârşia cunoaşterii!

Suntem oamenii şterşi,

Ajunşi posterele existenţei;

Suntem epoca minciunii

Şi-a pierderii de sine!

Ne-nşelăm vieţile fără remuşcare

Cu sentimente meschine

Şi idei doldora,

Ce ne închid într-un morman de incertitudine!

Vom fi în curând

Un Babilon rămas sub soare

Doar în aparenţă!

Dimineaţa fiinţei somnoroase

Zori de zi spălaţi cu rouă,

Scăldaţi în regrete şi remuşcări;

Pleoape somnoroase, întredeschise

Dezlipindu-se cu greu din vise,

Spirit amorţit, leneş

Depărtat de realitate.

Ceasul deşteptător al conştiinţei sună!…

Te-ai trezit?

Crezi că-ţi poţi spăla chipul?

Sau poate că ţi-e teamă să-l oglindeşti în apă…

Dimineaţă, izbitoare regăsire de sine

Revenire la fiinţa împovărată,

Încărcată până la refuz,

Gata să cedeze ispitei renunţărilor!

Orbecăi în cotloane ascunse de suflet stingher

Şi nu ştiu ce caut de fapt,

Nu-mi mai aduc aminte bine!…

***

Dansând, poate, cu o himeră

Silabisesc în gând

Răsărituri de soare,

Umbre difuze ce vor contura pe pământul reavăn

Acordurile desăvârşirii;

Revărsările firii au imprimat fiinţei

O expresie absentă, uitată în anonimat

Dincolo de ce ar vrea să exprime insul;

Iureşul ameţitor al bătătoririi câmpilor,

Deferecarea duhului ce se vrea sprinţar

Din temniţa integrităţii.

Metaforic sau nu

Limbajul a capitulat

Va fi descoperit

Dincolo de fire.

Căderile de praf au scindat omenirea..............

Singură, respiraţia sacadată a individului se înspăimântă de nemărginirea cerurilor. Surâsul pe chip se poate lăbărţa până la neantizare, colţurile gurii se pot lăsa până la faţa pământului iar arcada ochiului se poate confunda cu linia orizontului. Fiinţa lăbărţată se mişcă haotic spre o urmă de adevăr, spre un iz de împlinire. Deşucheat, spiritul se tâtăie spre mărire; ameţitor de sus, incredibil de trufaş. Aceasta este anihilarea indivizilor , confundarea lor cu materia pură, privaţi de esenţă. Urcă povârnişul acestei vieţi cu maxilarele încleştate, îşi storc broboane argintii de pe frunte, dar nu se vor alătura niciodată, nu vor urca nici măcar câte doi ţinându-se de mână, nici ei, nici sudoarea lor, nici şiragul lacrimilor, de parcă ar fi stropi de mercur ei înşişi până la lacrimi, şi la căderile de praf vor rămâne veşnic însinguraţi , esenţă pură, alergândă mereu spre vârf, de unde îşi vor da drumul în iureşul vieţii. Se vor acroşa unii pe alţii, vor fi paraleli, echidistanţi, adiacenţi, râzători înspre soare sau udaţi cu lacrimi de sfinţi, dar nu vor rămâne niciodată doi. De undeva din noianul de indiferenţă se va auzi o ştire de ultimă oră: CĂDERILE DE PRAF AU SCINDAT OMENIREA!...

***

Am urmărit în vis

O urmă de fericire

Ce s-a făcut una cu aşternutul

La prima rază de soare!

Amăgirea albă

A surâsului diafan

Din vise;

Rezonanţă difuză spre real…

Ultima zbatere de geană!

Regina fertilităţii

Ochi de flori crescute în orbite,

În sălbăticia labirintului tău:

Esenţă pură de virginitate.

Ecologie impetuoasă…

Explozie puternică în suflet:

Am rănit o aripă de gând.

De-aş fi în Neolitic,

Atunci în 6 000 a.Ch.

Te-aş descoperi ca pe foc,

Şi-aş face cu tine trecere

Spre Epoca Bronzului!

Epoca Latentă te-ar întâmpina surâzător,

Şi vom cultiva pământ mult…

Iar fiarele vor fi domesticite de noi

În premieră!

Regnurile îti vor fi inferioare ţie:

Anume animal şi vegetal.

Regnul feminin îti aparţine ca regat!..

Mamă a fertilităţii şi a rodului păgân,

Vei da naştere multor prunci

Ce vor revoluţiona industria,

Şi vor trece spre 1 800 triumfător!

De-acum poezia se schematizează prin mesaj:

1 930 – 2, 70 miliarde de locuitori…

anul 2 000 - 4 miliarde.

Anul 2 008 - 6,8

S-a destrămat chemarea…

S-a destrămat o umbră de incertitudine,

S-a prăvălit în abis,

Fără să zbiere.

S-a ivit o fantasmă în boxa acuzării

Şi ei vor s-o condamne,

Ei ce se hrănesc cu umilinţa altora!

Am văzut mulţi oameni

Care se ospătau cu ignoranţă,

Dar nu le-am stricat ospăţul

Fiindcă m-ar fi distrus!

Am rătăcit în ţinutul liniştii

Şi mi-a rămas spiritul tăcut;

Nu mai am răspuns pentru chemarea vidului.

Copilul mistic

Verde mult pătat cu sânge

Urme de zăpadă…

La margine de sat un copil plângând.

Atmosferă mohorâtă de toamnă târzie…

Un corb zboară speriat pe o ramură dezgolită.

Copilul e răpus de plâns,

Stoarce lacrimi puzderie…

Ca un şirag amar,

Ca nişte bobiţe de otravă

În apusul stacojiu;

Nu curge nici o apă în apropiere,

Totu-i amorţit ca un regret adânc.

Ce-a păţit oare copilul?

De ce plânge el?

De ce nu-l împacă nimeni?

Cine?..nu se vede nici un trecător!

Şi poate de copil nu ştie nimeni

Sau poate doar nu-i interesează!

Nici o urmă de car,

Nici un zâmbet cald de bunicuţă!…

Nu se văd căpiţe nici măcar în depărtare…

Nici un animal nu se întoarce de la păscut!…

Parcă n-ar exista nici un cioban…

Şi totuşi văd o stână derăpănată!

Are chiar şi un ţarc micuţ pentru oi…

Dar ce folos dacă nu se zvoneşte nimic?

Am văzut doar corbul…

În rest nimic…

Ce-i asta fraţilor, margine de sat?

Sau de infern?!…

Ab origine.......

Silabisând petalele unei flori
Ce se vor desprinde
Într-un ritm de vînt dinspre miazănoapte.
Catifelat, mătăsos, pleznind a culoare
Se arată acoperământul străveziu
Al petalelor spulberânde;
Nervurile reci mai vibrează încă o dată în vânt,
Ultima zvâcnire dansândă
Spre eterna neantizare.
Au strigat nebun,voalat
Înainte de alunecare
În căderea lină şi totuşi zbuciumândă
Dincolo de faţa nevăzută,
Dincolo de cuvinte,
Dincolo de lacrima de sevă
Din umbra acestei lumi
Ce nu ne-a revelat misterul..............

Desene pe asfalt........

Prăvălit dincolo de zgomotul înfundat al fiinţei
Cu ochii în afara universului cunoaşterii,
Şi cu conştiinţa înnodată de cer;
Azvârlit cât colo
Pulsul fiinţei măsoară dezlânat
Tot ce e proiectat în afară
Ca o curbă a fiinţei,nu zorzon ieftin
Preţ al verticalităţii ştirbite,
Pe terenul unui dezmăţ bahic
În sanctuarul aortă.

***

Am prins un colţ de cer
În menghina cunoaşterii
Şi am strâns până la extenuare.
N-am exersat niciodată
Culoarea lui albastră
Nici măcar când i-am zdrobit unda
În incleştarea nervoasă.
Mi-a licărit ciudat în suflet
Zdrobirea lui înspre zenit
Când i-am plesnit trupul, în sus
Spre picioarele sfinţilor;
L-am peticit cu nori, ici şi colo
Doar aşa ....., ca să plouă.

Miraj

Povârnişul acestei zile
A fost urcat cu greu;
Indivizii s-au oprit
Într-un tam -tam de gâfâituri seismice
Încă de la metrou
Traversau deshidratat subteranul
Dinspre o gură spre alta,
Şi o clipă m-am gândit la profetul Iona
În buta de peşte......
Aşa şi noi
În pântecul acestei lumi
Zăbovind pe un peron
Ce amuzant!!!.....
Mă gândeam la cartea lu' Paler
Şi-mi imaginam "viaţa pe un peron"
Parţial ideea ar fi valabilă
Dacă derulăm existenţa
Secvenţial, sacadat
Pulsând a non culoare fiinţală;
Haloul pal al duhului
Va fi sârtecat de curenţii de aer
Din tunel..........
Şi-atunci sa vezi fiinţa nudă!!!!
Mă simt de parcă aş aştepta trenul
Oare am sa rămân să aştept?...

roof of the world......

Puzzle strange reflections …hide and seek

Rum beautiful world around the corner of my eye

Rolling dices on the green table of this world

Rolling and rolling

Never standing at the crossroads

Forbidden horizons…

Maybe wired but the roof of the world it’s still free

Desferecare...

Aş zbura pe acoperişul acestei lumi
Cu aripi crescânde
Până în miezul cărnos al eternităţii:
Străpungere sălbatică spre preaplinul desăvarşit
Am vrut sa adun seva cunoaşterii cu braţe de tină
Şi mi s-a taiat zborul din faşă....

Dancing thoughts........

Dance with me around this fire
The dance of bad angels who'd love to fly higher .........

Contemplare in zori

Alergand inspre soare
Pasarea cu fruntea de foc
A aruncat un ochi sticlos asupra lumii...
Acel glob perfect, albastru de singur
Ce s-a rostogolit nevazut

Peste oameni

Comic Intermezzo

Ratacirile mele
Se reflecta cristalin in ochii lumii,
Niste esantioane de suflet
Printre care isi gasesc ceilalti
Modelul ideal
Niste inflexiuni ale sufletului
pe care le parcurgem simultan.
Din sfera mea spre sfera lor
Nu e decat o aruncatura de gand
Ce se parcurge cu-n strop de vointa